Ținuturile istorice ale românilor au fost și sunt locuri de manifestare a miracolelor divine, în care, bunăoară, Sfântul Nicodim de la Tismana putea pluti deasupra Dunării pe rasă călugărească, având și harul preschimbării fripturii de purcel în păstrăv, precum și cel al mersului pe tăciuni încinși. În pădurea Sihla, Sfânta Teodora din Carpați este hrănită de păsări, cu care poate comunica asemenea lui Francisc din Assisi, în vreme ce, la Mănăstirea Nicula, icoana Maicii Domnului lăcrimează zile întregi, iar schimnicii din pădurea nevăzută de topor din Rarău par să-și ducă și acum existența la modul fantomatic… Se poate vorbi și despre relicvele sfinte care dau sens credinței și au o magică putere vindecătoare, faimoasele moaște ale Sfinților, Mucenicilor și altor Cuvioși, aflate în număr de peste 20 000 la locurile de închinăciune de la noi. Dincolo de toate aceste minuni dumnezeiești, drumul de la Maglavit la Prislop (și retur!), se poate face via Fátima, în condițiile în care Petrache Lupu, un cioban oltean analfabet devine subiectul venerației naționale, faima să fiind egalată peste timp doar de un Arsenie Boca…
Cărți,multe cărți.
