Vladimir Ghika (25 decembrie 1873, Istanbul - 16 mai 1954, Jilava, Bucuresti) a fost un print, diplomat, scriitor, om de caritate, preot catolic roman (biritual: latin si bizantin), nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei. Tatal lui Vladimir Ghika a fost Ioan Grigore Ghica, diplomat, ministru de externe si al apararii al Romaniei.
In 1902, dupa un misterios discernamant, pentru a fi "si mai ortodox" face profesiunea de credinta catolica. Dorea sa devina preot sau calugar, insa Papa Pius al X-lea l-a sfatuit sa renunte la idee, macar pentru o perioada, si sa se dedice apostolatului ca laic. Si-a desfasurat activitatea extraordinara in toata lumea, la Bucuresti, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires... Mai tarziu, in gluma, Papa Pius al XI-lea il va numi "marele vagabond apostolic". In 7 octombrie 1923 este sfintit preot la Paris de Cardinalul Dubois, arhiepiscopul locului. Sfantul Scaun i-a acordat la scurt timp dupa hirotonire dreptul de a celebra si in ritul bizantin. Intors in tara, se dedica operelor de caritate, infiintand primul spital gratuit din Romania si prima ambulanta.
Dupa venirea la putere a comunistilor refuza sa plece cu trenul regal. Este arestat la 18 noiembrie 1952 sub acuzatia de "inalta tradare" si intemnitat la Jilava unde este batut pana la sange, torturat. Un an mai tarziu are loc procesul, iar in 16 mai 1954 trece la cele vesnice din cauza tratamentului bestial la care a fost supus.
Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat pe data de 31 august 2013, la Bucuresti, in cadrul unei slujbe religioase solemne.
-Profesiunea de credinta catolica... pentru a fi "si mai ortodox"
-Renuntarea la bogatiile lumii materiale si triplul juramant - al saraciei, castitatii si ascultarii
-Cateva documente de la Securitate
-Familia Ghica in cautarea numarului de aur si a lui Salvador Dali
-Predica trimisului papal la beatificarea Monseniorului Ghika si urmatorii romani carora le va fi recunoscuta sfintenia de catre Vatican
Colectia SFINTI, DUHOVNICI SI MARTURISITORI ROM NI (25 volume)
Despre romani s-a spus, adesea cu o indreptatire piezisa, ca, bantuiti fiind de o toleranta ecumenica extrema, nu au o vocatie mistica profunda.
Dar galeria Sfintilor si Mucenicilor emblematici, a venerabililor Duhovnici si a marilor Marturisitori romani este mult mai complexa decat s-ar crede, fiind populata cu o multime de personaje exceptionale, care s-au sacrificat pentru credinta si neam, luminand un popor iubitor de Dumnezeu si traditie crestineasca.
Cărți,multe cărți.
