Angelique

Cel mai citit autor francez al ultimului deceniu Chiar si ingerii au demonii lor... Paris, Craciunul anului 2021. Dupa un atac de cord, Mathias Taillefer se trezeste intr-un salon de spital. O fata necunoscuta sta la capataiul lui. Este Louise Collange, o studenta venita voluntar sa le cante la violoncel pacientilor. Din vorba in vorba, ea afla ca Mathias este politist si ii cere sa redeschida un caz mai ciudat. La inceput reticent, el accepta in cele din urma sa o ajute. Din acest moment, amandoi sunt prinsi intr-un angrenaj mortal. Intens, neasteptat, captivant, un labirint de emotii in care certitudinile de pe o pagina nu sunt niciodata si cele de pe pagina urmatoare. Maestrul suspansului. - The New York Times Un romancier iesit din comun. - France Info Regele romanului negru european. - La Reppublica Un fenomen. - El Mundo Traducere din limba franceza de Liliana Urian. Fragment din cartea "Angelique" de Guillaume Musso: "Taillefer se intoarse pentru cateva secunde in bar, lasa o bancnota pe tejghea si iesi fara sa mai astepte restul. Merse prin ploaie pana in statia de taxi din piata Monge, urca intr-o masina, dadu adresa si ii ceru soferului sa inchida radioul care urla in habitaclu. Odata cu intoarcerea ploii si a intunericului, politistul se izolase, se inchisese in sine, anticipand deja calvarul si singuratatea serii care avea sa vina. Privea, absent, pe fereastra, peisajul fantomatic care-i defila prin fata ochilor cand ii suna telefonul. Era Louise Collange care il apela pe FaceTime. Raspunse cu oarecare teama. Lumina difuza si imagine tremuratoare a tinerei asezata la barul restaurantului Num&o 6. - Nu ti-a venit prietena. Mai stau un pic si ma car, OK? Mathias ramase tacut. Ceea ce vedea pe ecran ii trezea reminiscente dureroase. isi amintea decorul: pardoseala din teracota, ziduri din caramida rosie, grinzi aparente din stejar. O ambianta linistita, dar calduroasa. Si niste ravioli "ca la bunica acasa", superdelicioase. Louise ii povesti vizita nu prea fructuoasa la galeria Benedick si politistul facu la fel in privinta intalnirii lui cu asistenta medicala. Constatarea era indiscutabila: se impotmolisera chiar de la inceputul anchetei. - Ti-am spus eu, incepu el, mama ta... - Ma calcati pe nervi! ii arunca ea si ii inchise telefonul in nas. Oftat lung. Pavelele scuarului Montsouris. Casa. Prezenta reconfortanta a lui Titus. Mathias incuie usa, dar nu se obosi nici macar sa aprinda lumina. Isi scoase pantofii pe intuneric si repeta aceleasi gesturi, mecanice si cotidiene, pentru a-si hrani cainele. Cand se intoarse in living, cauta aproape pe bajbaite sticla de Karuizawa si se lasa sa cada pe canapea. Trase o prima dusca zdravana. Faptul ca nu tinea la alcool il impiedicase probabil sa devina alcoolic, asa ca whiskyul japonez il facu repede KO. Haos. Inchise ochii si se lasa sa pluteasca in deriva depanand evenimentele zilei. Haloul de lumina pala care stralucea in jurul fetei lui Louise Collange. Ochii de zombi ai picturii lui Marco Sabatini. Cei bulbucati ai portaresei si fata ei deformata de logoreea complotista. Misterioasa discutie pe care o avusese in roata mare din Piata Concordiei. Lena care nu venise la intalnire in restaurantul Numero 6. Unghiile stilleto ale Norei Messaoud."