Nemurire. O poveste de iubire

Continuarea bestsellerului Anatomie. O poveste de iubire • Bestseller New York Times Mult asteptata continuare a romance-ului gotic Anatomie. O poveste de iubire. Hazel Sinnett este singura si pe jumatate convinsa ca evenimentele din anul precedent - nemurirea, fiola lui Beecham - au fost o nascocire a propriei imaginatii. Ea nici macar nu stie daca Jack este viu sau mort. Tot ceea ce poate face acum este sa-si trateze pacientii si sa se ocupe de intretinerea Castelului Hawthornden, care se degradeaza pe zi ce trece. Cand salvarea unei vieti duce la arestarea sa, Hazel pare sortita sa putrezeasca in inchisoare - pana la aparitia unui mesaj: i se cere sa fie medicul personal al Printesei Charlotte, nepoata bolnava a regelui George al III-lea. Curand, Hazel este atrasa de farmecul si romantismul de la palat, unde toata lumea are ceva de ascuns - in special membrii enigmatici si geniali ai clubului cunoscut sub numele de Companionii Mortii. Pe masura ce munca o leaga tot mai mult de curtea britanica, Hazel realizeaza ca viitorul sau ca medic chirurg nu este unica miza pentru ea. Forte malefice actioneaza in interiorul monarhiei, iar Hazel poate fi singura capabila sa indrepte lucrurile. O serie de concepte interesante ies la suprafata in aceasta duologie - drepturile intelectuale ale femeilor, pretul nemuririi, rolul cunoasterii stiintifice in societate, tensiunile de clasa si multe altele. O scriitura desavarsita. - Kirkus Reviews Schwartz continua sa imbine perfect fictiunea cu evenimentele istorice, creand un tablou detaliat si captivant al vietii din Regency London... firul narativ principal este intrigant si distractiv, cu o incantatoare trecere in revista a personalitatilor istorice sub forma unei societati secrete. - School Library Journal Necuviincioasa, inteligenta si isteata, Dana Schwartz este unul dintre cei mai straluciti tineri scriitori din noua generatie. - Neil Gaiman Dana Schwartz este scenarista de televiziune si fondatoarea podcastului cu tema istorica Noble Blood. Ca jurnalist si critic, Schwartz a scris pentru Entertainment Weekly, Marie Claire, Glamour, GQ, Cosmopolitan, Vanity Fair si alte publicatii. Traieste in Los Angeles impreuna cu logodnicul ei si pisicile lor, Eddie si Beetlejuice. A mai scris: Choose Your Own Disaster si The White Man’s Guide to White Male Writers of the Western Canon. Traducere din limba engleza de Mihaela Apetrei. Fragment din cartea "Nemurire. O poveste de iubire" de Dana Schwartz: "Hazel si-a privit incaltarile. Si mai murdare de-atat fusesera ghetele pe cand se strecura impreuna cu Jack in cimitire, ca sa fure cadavre si sa le duca la ea in laborator, pentru studiu. Nu se gandise sa curete tarana de pe ele. Isi imaginase mereu ca ea si Jack se vor intoarce, in cele din urma, in curtea bisericilor. Inainte ca Hazel sa poata gasi raspunsul nimerit, lady Sinnett se urcase la loc in trasura si inchisese usa, iar Hazel a ramas sa se uite cum dispare pe drumul marginit de copaci. Din ziua aceea, a ramas aproape singura la castelul Hawthornden. (Bucatareasa a ramas ca sa-i faca de mancare, desi lady Sinnett insistase pe langa femeie sa se alature celorlalti membri ai personalului, mutati cu totii in Anglia. "M-am nascut in Scotia si o sa mor in Scotia", spusese bucatareasa. "Nu poate iesi nimic bun din mainile mele, daca gatesc legume crescute in bolovani englezesti sau carnea vacilor alora schiloade, de mananca buruienile englezilor".) Ramasese si camerista lui Hazel, desigur, dar ea era insarcinata cu primul copil, iar Hazel insistase ca Iona sa-si petreaca cele mai multe zile odihnindu-se in casuta de la capatul potecii, unde si locuia. Pe Hazel n-o deranja ca Hawthornden era pe jumatate intunecat si rece. In plus, ea-si petrecea oricum prea putin timp in castel; cand nu facea vizite la domiciliu, in oras, lucra in laborator. Hazel isi construise laboratorul bucata cu bucata, aducand mobilier, torte si carti, pana cand ajunsese indeajuns de confortabil incat sa-si poata petrece zilele acolo, scriind la lucrarile ei, inregistrand cu meticulozitate fiecare simptom identificat si fiecare tratament administrat. Laboratorul servise candva ca temnita a castelului Hawthornden, sapata pestera sub dealul pe care fusese ridicat castelul. In interior, aerul era rece si ingrosat de mirosul de umezeala si tarana. Lumina zilei intra numai printr-o fereastra inalta, asa incat Hazel imprejmuise masa de lucru cu zeci de lumanari, ca sa poata citi pana tarziu in noapte."