Accentul cade pe motivarea postului. De aici și întrebarea: De ce postim? Completarea titlului, Eliberarea de noi înșine, este răspunsul la întrebare. Postim pentru a ne recâștiga libertatea, eliberându-ne de propriile limite, slăbiciuni, impulsuri, patimi. Postim pentru a ne păstra sau a crește libertatea și odată cu ea capacitatea de a iubi. Postul este un exercițiu de stăpânire de sine. Stăpânirea este premisa și expresia libertății. Omul se lasă prins în capcana satisfacerii fără măsură a nevoilor și a plăcerilor sale, devenind slujitorul sau robul acestora. Înfrânarea este cheia stăpânirii de sine și a libertății. Desfrânarea, în sensul larg, este direcția inversă. Așezat pe această direcție, în loc să-și stăpânească nevoile, și le multiplică, devenind din ce în ce mai dependent de ele și trăind numai să și le satisfacă.
Cărți,multe cărți.
