Iată că, după 1500 de ani, Sfântul Augustin (354-430) ne vorbește în continuare. Surprinzător cât de relevantă este și astăzi experiența umană și spirituală a acestui mare gânditor, născut în zorii Creștinismului și care l-a descoperit pe Hristos în lăuntrul căutărilor sale. Trecând dincolo de cadrul unui sistem filosofic și îndreptându-și curiozitatea către două dintre elementele importante ale ființării creștine, Facerea și Timpul, Augustin este „intuitiv și poet vizionar”. El scrie parcă pentru omul de azi care trăiește în această lume pipernicită, indiferentă la orice transcendență, și totuși pentru omul care are șansa de a-și recăpăta demnitatea creștină. „În Augustin a trăit, nu un păgân, ci un neoplatonician, mai ales un manihean, împotriva căruia s-a luptat cu înverșunare, ca să-l distrugă, dar care, necontenit, după fiecare lupta, ridică iarăși în adâncul sufletului o întrebare. Și pe atunci întrebările pe care și le punea sufletul omenesc, întrebările despre natura așa de misterioasă pentru acea vreme, erau nesfârșit de multe și chinuitoare. Dumnezeu este etern. Dar înainte de crearea lumii ce a fost? Cum a trăit Dumnezeu înainte de crearea lumii? Nu erau ceasuri, nu erau zile, nu erau ani! Și el încerca a înlătura toate obiecțiile: dar atunci nu erau încă zilele, anii, secolele, lucruri care sunt toate în legătură cu creațiunea; înainte domnea acel infinit divin, în care nu putem veni noi cu împărțirile noastre de vreme.” – Nicolae Iorga
Cărți,multe cărți.
