Antonio Amuza arată, pe întreg parcursul acestui volum, că, în România, nevoia de autenticitate există și că aceasta reprezintă un manifest împotriva diluării esențelor din care sunt construite valorile față de care românii și-au arătat apartenența de-a lungul timpului. Este momentul ca aceste valori să se reconstruiască social, într-o epocă dominată de belșug și de un spațiu din ce în ce mai îngust de diferențiere și de promisiune instantanee. Cred că ne aflăm în faţa unei lucrări excepționale pentru domeniul sociologiei, o lucrare care se află la nivelul cel mai înalt al cercetării domeniului. Avem cu toții nevoie de cercetare autentică, de cercetători asemeni lui Antonio Amuza, dornici să facă diferența, care simt nevoia calității, în fața aspectului, nevoia utilului, în fața ambalajului, a adevărului, în fața spectacolului. Antonio Amuza: „ Ceea ce inițial am considerat un manifest latent al românilor copleșiți de prejudecăți, stereotipuri și lipsă de autenticitate, a devenit, în ultimii 10 ani, o căutare continuă a firescului din culisele vieții sociale. Într-o lume a dezbinărilor, a taberelor, a triburilor și a comunităților conflictuale, te întrebi ce ne aduce împreună când totul ne desparte? Lucrarea de față a imaginat un răspuns, dar nu sub formă de ipoteză, ci mai degrabă sub forma unui construct care a luat naștere prin interacțiunile și interviurile de profunzime pe care le-am moderat, prin discuțiile cu studenții, dar și prin analiza a numeroase studii de caz în încercarea de a găsi soluții pentru probleme încă neridicate.”
Cărți,multe cărți.
