Lucrarea Ginei Stoiciu prezintă, în cronici scurte și percutante, experiența de viață a individului contemporan, personajul principal al epocii. Individul contemporan suntem noi, cei care trăim tensiunile și schimbările epocii. Diferitele posturi ale individului contemporan, pe variate scene ale vieții, constituie un joc de oglinzi, în care ne recunoaștem stările și atitudinile. Geometria narativă a eseului amintește de Cutia Pandorei, care, odată deschisă, scoate la iveală pericolele invizibile care ne pândesc. Lipsite de nostalgie, lucide și polemice, cronicele evită morala Binelui și a Răului și tentația profeției. În ansamblu ele reconstituie spiritul epocii. Nici optimiste, nici pesimiste, cronicile se înscriu într-o retorică a întrebărilor: Cum arată lumea în care trăim? Care sunt scenele pe care se derulează viața noastră cotidiană? Ce fel de individ fabrică epoca? Care sunt sindromurile care exprimă tensiunea în care trăim, la hotarele dintre lumea exterioară și lumea noastră interioară? Care ne sunt fricile și oboselile? Cum trăiește individul contemporan violență lumii contemporane? De ce bunăstarea obiectivă este acompaniată de anxietăți, deprimare și singurătate? Cum să descoperim viermele ascuns în mărul cel verde și frumos al neoliberalismului? Ansamblul de fapte, experiențe și anecdote alimentează privirea prin lupa a lumii în care trăim. Dacă faptele, mărturiile și confesiunile alimentează realismul cronicilor, incursiunile literare și cinematografice aduc imagini revelatoare despre "nebuniile epocii".
Cărți,multe cărți.
