Omul și devenirea sa după Vedānta reprezintă cea mai importantă expunere a metafizicii tradiționale a lui Guénon, împreună cu celelalte două mari lucrări ale sale de acest gen: Simbolismul crucii și Stările multiple ale ființei. Guénon a susținut că hinduismul îmbrățișează cea mai veche, profundă și cuprinzătoare expresie a metafizicii tradiționale pe care o deținem, care poate funcționa într-un fel ca o cheie pentru orice altă formă tradițională, iar această lucrare este considerată prima expunere demnă de încredere a metafizicii hinduse într-o limbă occidentală. Înainte de Guénon, imaginea Occidentului despre hinduism era un amestec de scripturi traduse, lipsite de comentarii tradiționale, fragmente de doctrină raportate de iezuiți și alți misionari, impresii aleatorii ale comercianților, imperialiștilor și aventurierilor, construcții neîntemeiate ale orientaliștilor și fantezii ale Societății Teozofice. Până în zilele noastre, Omul și devenirea sa după Vedānta rămâne una dintre cele mai bune (dacă nu cea mai bună) expuneri ale doctrinei Vedāntei, o expunere complet liberă de tendințele de modernizare și occidentalizare care s-au infiltrat pentru prima dată în subcontinentul indian odată cu dominația britanică și încă nu s-au atenuat. Acest text este o adevărată biblie a metafizicii și antropologiei tradiționale. În Introducere în studiul doctrinelor hinduse Guénon tratează aspectele istorice și cosmologice ale hinduismului și mai detaliat.
Cărți,multe cărți.
