În efortul redescoperirii bogăţiei teologiei Părinţilor, acest prim volum, dintr‑o serie dedicată teologiei ortodoxe în perioada ei formativă (ce culminează cu Sinodul al doilea de la Niceea și cu recunoașterea și consacrarea cinstirii sfintelor icoane), insistă într-un mod aparte asupra perioadei „creştinismului primar”, a problemelor şi incertitudinilor istorice și dogmatice, pe temeiul celei mai bune cercetări moderne. Abordând întreaga tematică esențială a formării teologiei creştine în perioada premergătoare Sinodului I Ecumenic, autorul reușește să lămurească teme precum canonul scripturistic, tradiţia şi succesiunea apostolică. Într-un amplu periplu, care trece prin Roma, Alexandria și Antiohia, ni se redă pulsul teologic al întregii oikoumene și ni se dezvăluie profunzimile marilor teologi ai perioadei (Sfinții Ignatie al Antiohiei, Iustin Martirul sau Irineu al Lyonului), în contextul disputei comunității creștine cu adversari care, deși eretici (Sabelie, Origen sau Pavel de Samosata ș.a.), au oferit Bisericii prilejul unei aprofundări a adevărului revelat, ce va supraviețui peste veacuri, călăuzind spiritul uman la Hristos.
Cărți,multe cărți.
