"În această carte, antropologul a ales să facă înconjurul ideologiei difuze, al principiilor şi al locurilor comune care trăgeau după ele disciplinam, în arhipelagul „ştiinţelor” umane aflate în expansiune; este mai degrabă o experienţă şi o meditaţie decât o profesiune. Anii de după Vietnam şi abuzurile comise prin consens în Orientul Mijlociu. Deceniul cel mai lung al unui secol foarte scurt. Anii „decolonizării”, cu zorzoane şi gadgeturi pentru risipe menite să mascheze o demisie. Douăzeci de ani mai târziu, cu o postfaţă care actualizează derularea, prin câteva adăugiri impietosi, bilanţul e acelaşi. E o carte hărăzită cititorului care nu vrea să renunţe. Ştiu că au mai rămas unii care nu vor să renunţe. Ceea ce ne înrudeşte e nesupunerea, „cititorul meu, fratele meu”, ca în triburile dispărute şi printre rezistenţii, mereu dezarmaţi, de odinioară. În miezul acestor pagini, două teme majore. Una deconstruieşte, cealaltă propune: alibiul reciprocităţii servind să ascundă tăvălugul care este logica datoriei (mondiale); schiţa unei hermeneutici ca supliment, sprijinindu-se pe datele etnografiei. Noţiuni mereu problematice de la Aristotel încoace: creştere, fertilitate, echilibru, identitate – şi contrariile lor. Practici: riturile, care sunt cadrul lor arhaic obligatoriu. Clivaje: între polarităţile sexuale, între superior şi inferior, între reciprocitate şi complementaritate: Între noi şi ceilalţi. Precizări inexacte mobilizate pentru a respinge şi a reforma naivităţile noastre şi dăunătoarele obişnuinţe de a gândi astfel. Dar şi invitaţia de a nu ceda litotelor care sufocă – iar genealogia lor e lungă – gândirea şi a sa virtù." - Remo Guidieri
Cărți,multe cărți.
