In aceasta carte, antropologul a ales sa faca inconjurul ideologiei difuze, al principiilor si al locurilor comune care trageau dupa ele disciplinam, in arhipelagul "stiintelor" umane aflate in expansiune; este mai degraba o experienta si o meditatie decit o profesiune. Anii de dupa Vietnam si abuzurile comise prin consens in Orientul Mijlociu. Deceniul cel mai lung al unui secol foarte scurt. Anii "decolonizarii", cu zorzoane si gadgeturi pentru risipe menite sa mascheze o demisie. Douazeci de ani mai tirziu, cu o postfata care actualizeaza derularea, prin citeva adaugiri impietosi, bilantul e acelasi. E o carte harazita cititorului care nu vrea sa renunte. stiu ca au mai ramas unii care nu vor sa renunte. Ceea ce ne inrudeste e nesupunerea, "cititorul meu, fratele meu", ca in triburile disparute si printre rezistentii, mereu dezarmati, de odinioara. in miezul acestor pagini, doua teme majore. Una deconstruieste, cealalta propune: alibiul reciprocitatii servind sa ascunda tavalugul care este logica datoriei (mondiale); schita unei hermeneutici ca supliment, sprijinindu-se pe datele etnografiei. Notiuni mereu problematice de la Aristotel incoace: crestere, fertilitate, echilibru, identitate - si contrariile lor. Practici: riturile, care sint cadrul lor arhaic obligatoriu. Clivaje: intre polaritatile sexuale, intre superior si inferior, intre reciprocitate si complementaritate: intre noi si ceilalti. Precizari inexacte mobilizate pentru a respinge si a reforma naivitatile noastre si daunatoarele obisnuinte de a gindi astfel. Dar si invitatia de a nu ceda litotelor care sufoca - iar genealogia lor e lunga - gindirea si a sa virtu. Remo Guidieri
Cărți,multe cărți.
