De ce trebuie sa repetam, in contemporaneitatea noastra, formule de politica despre care stim deja, intr-un mod demonstrat peste masura, ca nu sint in stare sa ne scoata din impasul mondial in care am ajuns pe toate planurile? Cu alte cuvinte, de ce singurul peisaj politic care ni se ofera inca este acela al unei stingi, al unei drepte si al unui centru instalate in parlamentele noastre, unde declina in diverse feluri neputinta politica, ura fata de semenii nostri (de alte rase sau etnii, de pilda), ierarhiile sociale bazate pe cele mai stranii samavolnicii si chinuiala de zi cu zi pentru un trai nu atit decent, cit extrem de conformat unor tipare tot mai rigide (si lista ar putea continua)? Cum se face ca "guvernarea cea buna" sarcina straveche a oricarei politici demne de acest nume, e mereu la o distanta imposibil de atins? Alexandru Polgar
Cărți,multe cărți.
