Pe vremea cînd exista ASPRO, la gala premiilor sale anuale exista un premiu pentru experiment literar, care mergea către cărți cu adevărat deosebite. Dacă ar mai exista azi Asociația cu pricina, fie-i țărîna ușoară, premiul pentru experiment pe funestul an 2020 ar merita să ajungă la două volume proaspăt ieșite la Editura frACTalia, sub titlul de reclamă funerară „Unde îți vei petrece veșnicia”. Sînt două cărți-obiect neobișnuite, excelent editate, negre, firește, doldora de povești de viață ornate din belșug cu ferpare de la rubrica „Decese” și împănate cu colaje dadaiste din cele mai ciudate tipuri de text. Una, mai subțirică, e semnată de Călin Torsan. Cealaltă, mai voluminoasă, de Cosmin Manolache: doi supraviețuitori (alături de Ciprian Voicilă) ai cvartetului de proză la Muzeul Țăranului Român, școala Vintilă Mihăilescu, care – alături de regretatul Sorin Stoica – dădeau lovitura acum vreo 20 de ani cu trăznăile lor socio-antropologice. Cu o jucăușenie underground, libere pînă la cruzime, ele absorb cotidianul douămiist în maniera brevetată, cîndva, de Experimentul Zaica (își mai aduce aminte cineva de el? epoca noastră are memorie scurtă…). Cvadragenari acum, băieții se întorc la locul faptelor, dezgropînd și remixînd trecutul cu poveștile și experiențele lor din ultimele decenii. Nu e numai copilăria, adolescența și tinerețea lor acolo, în acest uriaș ferpar total, ci o întreagă societate românească post-orice, prinsă ca insectele în chihlimbarul umorului negru. De neratat. (Paul Cernat, critic literar).
Cărți,multe cărți.
