Povestiri mici si mijlocii

?Tinerii lupi de teren nu mai coboara, nevrozati livresc, din biblioteca in strada, ci vin «din strada» catre literatura, nu mai citesc viata «ca-n carti», ci fac literatura «ca-n viata». Ei vin, cum spuneam, dinspre Muzeul Taranului Roman (scoala antropologica Irina Nicolau) unde lucreaza toti patru, dinspre proza scurta a generatiei '80 cu istoriile-i cotidiene «in transmisie directa» (Nedelciu, Sorin Preda), unde a ucenicit al patrulea, dinspre «scoala» de reportaj a Dilemei si a lui Radu Cosasu, dinspre facultati de jurnalism, sociologie si stiintele comunicarii. [...]Au experiente de viata relativ comune, au copilarit «cu cheia la gat» prin cartierele de blocuri sau la tara, ca «tarani hard&heavy», au fost fraierii si ciudatii liceului, i-au citit in transa pe Eliade si Cioran dupa 1990, unii au vrut sa se calugareasca (dar le-a trecut), s-au rockerit dedandu-se apoi la antropologie...De un irezistibil umor trasnit (dar cu talc) sunt prezentarile pe care si le fac unii altora in debutul capitolelor de «autor», ca nu stiu ce vedete din nu stiu ce emisiuni tv, sau ca pe albumele hip-hop mai «destepte». [...] Cu o naturalete si o prospetime de invidiat, dublate de o candoare atasanta, ei nu cad in capcanele vulgaritatii. Minimalism antropologic? Sa zicem. Dar, inainte de orice, avem de-a face cu dorinta unor oameni tineri si nelinistiti de a intelege cine sunt si pe ce lume traiesc.Jucate, haioase, prozele - decupaje de real semnificativ - nu exclud un rafinament al simplitatii si un substrat grav. Caci nu doar propria identitate, ci resorturile umanului insusi sunt atacate in aceste pagini aparent «minimaliste», fara pretentii «majore»...? - Paul Cernat