Dupa volumul de debut Povestiri cu injuraturi (Editura Paralela 45, 2000), a doua carte a lui Sorin Stoica, romanul Dincolo de frontiere, incearca sa construiasca un spatiu suspendat, utopic, in care fictiunea, autobiografia si teoria literara se intalnesc. Miza care ordoneaza acest spatiu epic e relatarea inepuizabila a unor intamplari cu aer senzational. Autorului ii place sa (se) povesteasca. Mai ales asta. Pentru el lumea este o naratiune nesfarsita. Si personajelor din carte - adolescenti nonconformisti porniti in cautarea propriei identitati - le place sa (se) povesteasca. Numai ca unele dintre ele au uitat cum. Au pierdut legatura cu concretul. De unde confuzia si deruta vietii lor. In viziunea lui Sorin Stoica povestirea are un rol regenerator, ea fiind in masura sa asigure regasirea coerentei realului.
Cărți,multe cărți.
