Proza de un intelectualism constient, una din temele principale: ecourile celui de-al doilea razboi mondial, al ocupatiei germane in Polonia, relatiile dintre polonezi, nemti si evrei. Multumita unui individualism extrem, autorul reuseste sa fie nepartinitor - razboiul, efectele lui, sunt privite prin ochii cate unui individ, nu ai masei (astfel facandu-se aluzie la absurdul oricarei miscari de mase). Nici revolutia comunista, nici burghezia antebelica nu scapa de sub pana plina de ironie amara a scriitorului. Actiunea se desfasoara in anii comunismului timpuriu - anii '50 - apusul unei lumi, zorii unei alteia; eroul e patruns de un sentiment de ireal, are senzatia ca traieste intr-o lume inventata, in care oamenii sunt ingramaditi cu forta in porumbare. Totodata insa, la nivel individual, porumbarul este un simbol al insingurarii, al refuzului de a mai fi om intr-o societate stapanita de niste legi absurde, in contextul absurd al comunismului. Imaginatia demna de un pictor expresionist a scriitorului polonez ne ofera toate ipostazele stingerii, ale dezintegrarii, fie ca e vorba de trupuri sau suflete umane, de trupuri ale lucrurilor ori de declinul unor intregi sfere culturale. Musiat ne propune un text incarcat, foarte incarcat - de mirosuri, gusturi, bijuterii si cadavre. Dovedeste o veritabila religiozitate fata de fenomene, o piotenie fata de intamplari si detalii aparent neinsemnate.
Cărți,multe cărți.
