Cartea de față trebuie citită ca o formă de grevă, prin care Bogdan Popa oprește munca în favoarea capitalului pentru a gusta puțin din plăcerile „rușinoase” ale unei sexualități eliberate. Autorul este atipic pentru spațiul românesc, și asta nu doar din cauză că s-a format profesional în științele politice, dar scrie despre cinema, ci mai ales pentru că reușește să păstreze un echilibru greu de atins între un ton academic, plin de referințe critice, și o serie de observații radicale, care au rolul de a deranja sau măcar de a incita cititorul.
Cărți,multe cărți.
