Discursul narativ al romanului Un om care doarme graviteaza in jurul unei teme frecvent intalnite in literatura secolului XX: absurdul existentei umane. Protagonistul, un tanar aflat in plina criza de identitate, are revelatia inutilitatii interactiunii sale cu o realitate golita de sens si continut. Decide sa traiasca experienta singuratatii si a indiferentei hoinarind, asemeni unui somnambul, de la un capat la altul al Parisului anilor `60. Reperele dispar, si totul este pus sub semnul intrebarii.Trimiterile intelectuale ale cartii sunt savuroase, sclipitoare si pline de seductie.
Cărți,multe cărți.
