?Exista o intreaga traditie a ceea ce se numeste literatura licentioasa, urcand din antichitate (Ovidiu in Ars amandi) pana la Balzac (Contes drlatiques). Spiritele pudibonde insa pot sa fie socate pana si de anumite pasaje din Biblie, ca sa nu mai vorbim de carari ca Halima sau Decameronul. Ca atenteaza la pudoare li s-a reprosat lui Baudelaire si Flaubert; pentru acelasi motiv, Joyce si Henry Miller au fost lunga vreme autori interzisi in tarile cu limba anglo-saxona. Ultimul, ca sa se apere de eticheta «pornografie» aplicata romanelor sale, cita cuvintele lui Theodore Schreeder, care si-a consacrat viata luptei pentru libertatea cuvantului: «Obscenitatea, sustinea el, nu se gaseste in nici o carte, in nici un tablou, ea e intotdeauna o calitate a spiritului celui care citeste sau priveste». Schreeder are indiscutabil dreptate atunci cand e vorba despre opere artistice reusite, fiindca aici scenele aocante ori verdeata limbajului au o functie estetica, sunt necesare expresivitatii literare si plastice. Pornografia apare doar acolo unde efectul poetic nu intervine si e urmarita stricta excitare sexuala pe cale scriptica sau vizuala.? - Ov. S. Crohmalniceanu
Cărți,multe cărți.
