Fiu al unor diplomati sovietici, Victor Erofeev si-a petrecut copilaria la Paris. Este un autor insurgent si inovator. El declara ca literatura sovietica a murit si saluta marsul triumfal al postmodernismului, el insusi fiind reprezentantul acestuia. Si repugna `moralitatea` literaturii umaniste. Preocuparea pentru soarta Rusiei transpare in mai toate romanele sale, desi nu-si idealizeaza tara, ca multi dintre predecesorii sai, ci scoate in evidenta neajunsurile, stereotipurile stupide, dezmatul interminabil al vietii rusesti. Caraile lui Erofeev se disting prin stilul lor incisiv-scandalos, pigmentat cu multe `perle` argotice, starnind stupoare ai perplexitate.`Enciclopedia sufletului rusa (2002) e un roman-eseu, o `radiografie` a rusilor si a Rusiei tariste, sovietice si post-comuniste. Asa cum ne-o descrie Erofeev, Rusia e o tara a misticismului, mesianismului, haosului, deznadejdii, mizeriei, superficialitatii, dar si a talentului, a puterii de a renaste. Romanul reprezinta o incursiune halucinanta in viata de zi cu zi a rusilor, proiectata pe fundalul istoriei, (geo)politicii, civilizatiei rusesti. Cititorul are in fata o veritabila `enciclopedie` a mentalitatii ruse, una din cele mai importante carti ale literaturii ruse din ultimele decenii.
Cărți,multe cărți.
