Mai putin interesate de contextul social-politic, prozele lui Mihai Dragolea din volumul Calatorii spre muchia de cutit refuza practicile narative sofisticate. Situatii, intamplari, personaje nu reusesc sa se manifesteze si sa respire intr-un singur registru; rasul si plansul se amesteca de fiecare data, pana la confuzie. Pana la urma, prozele sunt un fel de cronici ale calatoriilor protagonistilor spre o invizibila muchie de cutit. Un amestec de candoare si siretenie, de prostie si inteligenta circula prin textele epice ale lui Mihai Dragolea, proze care alcatuiesc liniile fizionomiei ?tranzitiei? permanente, cand viata este traita pe muchie de cutit.
Cărți,multe cărți.
