Greu de impartit in ?etape de creatie?, caci s-a infatisat gata formata de la inceput, de la debutul intirziat, la 40 de ani, si si-a mentinut o remarcabila omogenitate pina la final, poezia lui Leonid Dimov poate fi - totusi - compartimentata, fie si aproximativ. In primul volum al Operei poetice (Editura Paralela 45, Pitesti, 2006, 2010) am restituit cartile de inceput, de cartografiere a teritoriului: Versuri (1966), 7 poeme (1968) si Pe malul Stixului (1968). In cel de-al doilea (2010) - opera ?maturitatii depline?: a Cartii de vise (1969) si a opusculelor urmatoare, anume Semne ceresti (1970), Eleusis (1970), Deschideri (1972), Amintiri (1973, in colaborare cu M. Ivanescu si Florin Puca), La capat (1974).In al treilea volum al editiei (2012), ajungem la etapa ultima, a capodoperelor tirzii din Dialectica virstelor (Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1977) si din Vesnica reintoarcere (aceeasi editura, 1982). Pina acolo, bibliografia marelui autor mai inregistreaza Litaniile pentru Horia (Editura Dacia, Cluj, 1975): o aparitie ?colaterala?, care pune probleme speciale de ordonare cronologica si de urmarire a evolutiei limbajului dimovian. O alta secventa aparte va fi, in etapa a treia, Tinerete fara batrinete (Editura Albatros, Bucuresti, 1978), in alt fel iesita din rind. Si, intre Dialectica virstelor si Vesnica reintoarcere, va mai interveni volumul cu titlu generic, Spectacol (Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1979): generic pentru intreaga opera a extraordinarului poet, daca nu si pentru gen in sine ori pentru literatura toata, pentru creatia de orice fel.
Cărți,multe cărți.
