Dupa Tratat de oboseala (Editura Clusium, 1999) si ineditele din Interioarele nebune (Editura Dacia, 2002), poezia lui Ioan Moldovan si-a gasit orizontul si stilul care si confera fostului echinoxist un loc distinct in peisajul liric contemporan. Poetul, care a consumat, nu fara voluptate, energiile poeticii optzeciste, stie sa livreze si sa recupereze lumina din privelistile acestei lumi, percepute cand ca o ?Curte a miracolelor? degradate, cand ca o tara in care pustiirea materiala lasa totusi sa se intrevada, printre detritusurile cotidianului, iluminarea ca de vis a unei stranii supra- sau infra-vietuiri a spiritului incoruptibil.
Cărți,multe cărți.
