De autorul Umbriei, cartea de debut din 1971, ma leaga o emotie speciala: prima lui pagina de poeme tiparite in revista studentilor clujeni a aparut in numarul 2, din februarie 1969, adica cel de la care preluam conducerea Echinox-ului, dupa inceputul frumos si dificil marcat de colegul sau, doar cu un an mai varstnic, Eugen Uricaru. Acele versuri, mai toate antologice, m-au convins de la prima lectura ca aveam in fata un poet adevarat, cu o voce proaspata si noua, in stare sa treaca dincolo de mode si timp. Am si scris, cu bucurie, un fel de prefata-intampinare, inainte de aparitia cartii ce urma sa inaugureze un destin nu tocmai comun. Dupa aproape patru decenii, poemele de atunci nu par a avea nici un rid, iar ceea ce a scris Adrian Popescu pana in ziua de azi n-a facut decat sa le prelungeasca, in armonioase polifonii, inconfundabilul ton fundamental.
Cărți,multe cărți.
