Traian Stef a incercat sa propuna o lectura tot atat de agreabila pe cat a Tiganiadei originale, dar mai permeabila. Angajarea lui (si mai ales libertatile de transpunere, inclusiv in cantarile lui Parpangel sau Neanes) in ritmurile lui Budai-Deleanu releva o empatie desavarsita. Rescriere cu parfum de original, Tiganiada lui Stef e ?opera? in regula; nu mai putin de sine statatoare decat dependenta de replica ei genetica. Meritul ei major n-ar fi insa acela de a lua locul Tiganiadei lui Deleanu, ci acela de a fi un drum spre ea. Daca rescrierea lui Stef va scoate Tiganiada din ghetoul strict al literatilor, inseamna ca ?traducatorul? si-a facut mai mult decat treaba.
Cărți,multe cărți.
