Eu stau, tu stai, el sta, noi stam, voi stati, ei stau. Substantivul care se formeaza din acest verb este ?statul?. Verbul se conjuga pentru fiecare persoana, in timp ce substantivul poate fi alaturat si el persoanei, ca apozitie, fara a-si schimba forma, ci doar stapanul. Eu, statul, tu, statul etc. Starea noastra cea mai linistita este statul. As zice ca este starea originara, netulburata de exterior. Orice miscare, orice actiune se sfarseste tot cu statul. Omul poate sta culcat, pe fundul lui, in picioare, in genunchi, pe vine, in maini, in streang, in cap. Poate sta bine, poate sta rau, poate sta pur si simplu, comod sau incomod, sanatos sau bolnav, bogat sau sarac, norocos sau cu ghinion - toate se refera la stat. Sau la stare. Omul poate fi cu stare sau fara stare, in stare sau neputincios. Daca sta prea mult devine statut. Ca apa. Poate fi ca apa curgatoare, fara stare, sau ca apa statatoare, sa cam puta de stat sau rau. Palaria, imbracamintea, ceea ce arata, dar si faptele. Ii sta bine sa faca o fapta buna si ii sta rau sa faca un lucru de ocara. Iata cum statul are tot felul de atribute: antropologice, filologice, fiziologice, imagologice etc.
Cărți,multe cărți.
