Phallusiada sau epopeea iconoclasta a lui Creanga

?Phallusiada a pornit la drum ca un eseu liber despre cele doua povesti licentioase, scrieri mai putin cunoscute decat suratele lor canonice, si de aceea foarte putin comentate in raport cu primele, analizate in sute de articole, eseuri, carti. In universul captivant al operei lui Creanga se poate patrunde si pe usa din dos, adica prin cele doua povesti in care dam peste acelasi povestitor robust, mester in a prelucra reminiscentele livresti combinate cu pripriile-i nascociri, indraznet in a scotoci fara sfiala prin textele sfinte in care roade precum cariul in grinda, liber-cugetator si fin estet. Se va vedea astfel cum simbolurile fundamentale circula nestingherite dinspre cele doua povesti insemnate cu litera stacojie spre celelalte, si invers, cum teme si figuri, motive si tipuri umane sunt reunite sub acelasi corpus de arhetipuri ale imaginarului.In abordarea acestor dificile perspective asupra unei opere definitiv instalate in nisa ei de prestigiu clasic, Ion Pecie porneste inzestrat cu un instrumentar critic bine pus la punct, folosit cu degajare, si gaseste, inspirat, tonul potrivit pentru un discurs ce ar fi putut cadea usor fie in morga superior-academica, moralizator-minimizanta, fie intr-o complezenta de moda recenta fata de licentele de limbaj pur si simplu triviale. El se situeaza oarecum la jumatatea drumului dintre analistul «serios», la curent cu universul simbolurilor mari si cu cercetarile asupra imaginarului, de natura tematico-stilistica, si cititorul «de placere», spectator empatic, dar si liber in distantarile sale, in stare si sa guste fara false pudori «grivoiseriile» cele mai colorate si sa le demonteze, sensibil la nuante, mecanismele producatoare de emotie estetica.? - Ion PopDe acelasi autor: Romancierul in fata oglinzii (Ed. Cartea Romaneasca, 1989); Mesterul Manole: Creanga, Sadoveanu, Rebreanu (Ed. Viitorul Romanesc, 2001).