Cronicar literar al Echinox-ului in anii `70 si al Calende-lor in anii 190 (dar si, ocazional, al altor reviste), Al. Th. Ionescu s-a ocupat cu incapatanare (dar si dintr-o empatie speciala cu genurile narative) - si aproape exclusiv, cel putin pana dupa caderea comunismului - de mersul prozei contemporane. Cronicile lui sint cu deosebire atente la miscarile de tineret, dar nu ocolesc nici marile prestigii saizeciste, frecventate in egala masura. Adunate toate, incepand cu cele din Echinox-ul studentiei, (care-s de la bun inceput ferme in judecata si limpezi in idee) si incheind cu ultimele colaborari la Calende, Arges sau Vatra, ele ar alcatui o panorama destul de cuprinzatoare si ?fidela? a fenomenului narativ, intrucat Ionescu n-a profesat nici judecatile de gust, nici pe cele de generatie sau de grupare (desi o simpatie suplimentara a pus la ultimele doua). Antologia de fata cuprinde (si nu chiar integral) doar secventa postcomunista a activitatii crinicarului, impartita acum intre vechea fascinatie a prozei si mai noile interese in domeniile memorialisticii si ale criticii/istoriei literare. Cronicar franc si aplicat, prompt si just, de o claritate ce merge pana la simplitate (scriind intotdeauna in beneficiul cititorului), Al. Th. Ionescu nu parea sa introduca nici o discriminare in selectia cartilor (afara de relevanta lor valorica ori doar inovativa, experimentala, aspect la care a fost atent cu scrupul, desi nu chiar cu zel). (...) Oricit de intimplator vor fi fost alese cartile, la momentul comentariului, optiunile se faceau, fie si fara voie, in vederea unui ansamblu coerent. Cronicile accidentale se integrau unei viziuni critice ce se articula din mers.
Cărți,multe cărți.
