Reeditarea studiului Agarbiceanu si demonii, aparut in 1973, se impunea nu doar pentru ca el constituie una din cartile cele mai reprezentative pentru opera criticului cerchist, dar si pentru ca ramane o contributie de prima importanta in exegeza consacrata prozatorului ardelean. Agarbiceanu si demonii contine toate trasaturile ce au conturat scriitura si stilul inconfundabil ale lui Cornel Regman: abordarea neconventionala, perspectiva nonconformista asupra substantei si autorului in discutie, radicalitatea punctelor de vedere exprimate si, nu in ultima instanta, spectacolul critic la care concura arme redutabile aflate in arsenalul autorului, cum ar fi ironia, persiflarea, aluzia culturala, parodierea unor clisee critice etc.