Climatul acesta de ostilitate, agresivitatea imediată a fiecărui peisaj conturează un fundal dramatic al viziunii, cu atît mai traumatizant cu cît Ioan Moldovan nu e doar un senzual, ci de-a dreptul un gurmand al lumii, al micilor miracole cotidiene şi al oricărei şanse de reverie. Suflet pozitiv, gata să fie sedus şi să glorifice orice adiere de miraj, Moldovan are şi o dispoziţie imnică - supravegheată cu umor -, beatificînd cu ritual retoric umilele zilei. [...] E om blînd, afabil, Ioan Moldovan; nici scriitura lui nu e agresivă; dar de propus, propune, cu umilitate, cu tandreţe, doar atrocităţi. Al. Cistelecan
Cărți,multe cărți.
