Mă exprim la masa de scris „natural”, fragmentând discursul, conform normelor schimbătoare ale gândului. Primul volum din Opera poetică a cuprins volumele mele apărute până la Revoluţie (1978-1989). Aveam 39 de ani la Revoluţie. Al doilea volum din Opera poetică include cărţi apărute cărţi apărute de-a lungul deceniului 1991-2000, cinci la număr. La Revoluţie n-a avut loc o ruptură în plan estetic personal, nici la nivel de limbaj poetic (n-a avut loc, la Revoluţie, nicio mutaţie canonică în lumea literară de la noi, de altfel). Dupa 1990 am publicat şi poeme scrise înainte de Revoluţie, firesc. Subliniez, volumele mele apar în Opera poetcă (cu statut definitiv) fără nicio modificare faţă de forma iniţială. Las la o parte faptul, curios, că volumele apărute în deceniul 1991-2000 au fost cele mai premiate cărţi ale mele... Liviu Ioan Stoiciu „Personalitate atipică în tipologia poeziei românești, Liviu Ioan Stoiciu a edificat o operă substanțială, care a crescut, în cercuri concentrice, în jurul „matricei” configurate de volumele de tinerețe, cuprinse între copertele prezentei ediții, și a impus un stil care, deși deloc facil, e lesne recognoscibil. E reconfortant că, într-o lume a simulacrelor și a perdelelor de fum, avem asemenea scriitori, pe care, vorba lui Marin Preda, îi poți crede pe cuvânt.” Răzvan VONCU
Cărți,multe cărți.
