Volumul acesta îmi provoacă o plăcere personală probabil mai mare decât merit. Elena merită debutul mai mult decât crede. A crescut în nimbul ei de poezie puțin întunecată, cumva de vrăjitoare retrasă într-o casă de lemn din inima pădurii, cumva cu acces direct la toate situațiile lumești care au așezat-o la birou sau i-au făcut degetele să tasteze versuri în notițe. Se poate spune că majoritatea poemelor, cel puțin din ultimii doi ani, le-a scris pentru performance, ea fiind un membru activ în cadrul unui proiect de poezie performativă. Adică le-a scris mai pe sentiment, mai pe țintit publicul în ochi și cerut socoteală, mai pe putere și strigăt la cer. Dar ce frumos este când le citești cu vocea minții tale, în intimitatea căldurii tale, și dai așa de o Elena mică și diafană, care se așază lângă tine pe scaun și bate din picioare, așteptând să o iei în brațe la finalul volumului. - Lorena Enache -
Cărți,multe cărți.
