Această culegere de eseuri, studii și cronici, intitulată Între lectură și interpretare, este împărțită în trei secțiuni, în primul rând din rațiuni tematice (și, cel puțin în parte, și cronologice). Cea dintâi, Lecțiile capodoperei, este centrată asupra câtorva mari cărți ale literaturii universale, începând cu uluitoarea Poveste a lui Genji, semnată de Murasaki Shikibu, minunata și unica scriitoare niponă de secol XI, autoarea primului roman din literatura universală (nu doar primul, ci și unul dintre cele mai reușite, așa cum s-a spus nu o dată și pe bună dreptate!). În continuare, am recitit pagini ale lui F. M. Dostoievski și Ernest Hemingway, Nikos Kazantzakis sau Yukio Mishima, pentru a regăsi acele ritmuri fără de care cultura zilelor noastre n-ar fi completă, dar și pentru a vedea ce (mai) poate aduce o nouă lectură. Cea de-a doua secțiune a cărții, Sub semnul poeziei, are în vedere opera câtorva poeți moderni și contemporani, de la Ezra Pound, Ingeborg Bachmann sau Vinícius de Moraes, la Hugo Mujica și Aleš Debeljak. Iar cea de-a treia, Repere ale prozei contemporane, se îndreaptă către o serie de autori precum Anthony Burgess, J. M. Coetzee, Mario Vargas Llosa, Antonio Muñoz Molina, Yōko Ogawa sau George Saunders (ca să ne limităm la aceste nume), în încercarea de a descoperi vocea specifică fiecăruia, dar și modul în care fiecare dintre aceștia, construind narațiuni mai mult sau mai puțin experimentale, s-a raportat, direct sau indirect, la marii precursori, recitind literatura dintr-o perspectivă personală.
Cărți,multe cărți.
