Radu Chiorean este poetul care trăiește și respiră cu poezie. L-am cunoscut pe rețelele sociale, ca membru activ al câtorva cenacluri literare, l-am găsit, apoi, în mai multe reviste și antologii de versuri din România și din străinătate. M-a impresionat prin discursul său liric profund, încărcat de emoție și autenticitate a trăirii. În volumul de debut Pasărea legată la ochi, Radu Chiorean ne oferă o poezie „eterată”, una a stărilor, a inefabilului, care se cere mai mult simțită, trăită, decât înțeleasă. O poezie în care elementele realului se sublimează, configurând un spațiu primordial al căutărilor și regăsirilor de Sine prin actul poetic: „poezia mea/ este un cal alb ce-și poartă/ zăpada/ printr-un anotimp cu flori/ gheață și pahare de lumină// este un cal negru/ cu ochi de noapte/ ce aleargă prin clipa de smoală/ și lovește cu copitele/ poarta muntelui// armura cu sărut de lut pe piept/ ce mă acoperă/ ca o ușă de rai întredeschisă/ ca un somn în somn în somn/ trezindu-și visul de fier// poezia mea ești tu/ când te dezbraci de tine/ și pășești desculță/ în mine ”. Dragostea, viața, moartea și Dumnezeu sunt temele majore ale volumului, transpuse artistic cu un har poetic incontestabil. Fie joc al imaginației, fie trăire cu acuitate a realității, această poezie, cu accente suprarealiste, te cucerește prin calitatea expresiei, prospețimea și insolitul imaginilor.
Cărți,multe cărți.
