Dreptul se insinuează în viața cotidiană, fiind elogiat sau criticat, după caz. Rareori ne oprim însă din aprecierile noastre instrumentale asupra sa, pentru a păți pe tărâm reflexiv şi a-l analiza cu adevărat. Ce este, în fond, dreptul? Această carte nu se dorește o incursiune în dreptul dogmatic, ci încearcă să ofere câteva posibile (fără îndoială, nu singurele posibile) răspunsuri la întrebarea fundamentală evocată. Analiza pe care autoarele o pro¬pun este deci meta-conceptuală, căci ea transformă dreptul ca fenomen epistemic (drept – disciplină), hermeneutic (drept – interpretare) și social (drept – cultură) în propriul obiect de studiu, interesându-se, printre altele, cum se predă dreptul, în special în tradiția roma¬no-germanică, cum este gândit dreptul, mai ales de cei care îl cercetează, și cum se poziționează dreptul în raport cu societatea pe care o reglementează. Autoarele încearcă, astfel, să relativizeze unele presupoziții tradiționale ale dreptului, propunând o deteritorializare a minții juristului și invitând alți specialiști și publicul larg să cunoască un altfel de drept, mai puțin egocentric, mai reflexiv și, deci, deschis către dialogul cu alte lumi disciplinare și cu societatea.
Cărți,multe cărți.
