Există prea multă morgă şi seriozitate în opusul magnum al unui cărturar? Cultura se clădeşte pe piloni solizi, minunaţii pilaştri de alabastru pe care toată lumea îi atinge, de care toată lumea se sprijină, chiar dacă nu toţi se opresc cu atenţia cuvenită să îi desluşească. E prea multă frivolitate în kleine schriften? Excelent, fără micile desfătări uşoare ca puful de păpădie, fără avioane şi bărcuţe de hârtie ce ne-am face? Iată de ce mi se pare că expresia „voluptăţi literare” din care am făcut titlul de faţă s-ar cuveni să devină un concept cu deplină acoperire în vocabularul omului cultivat, al publicului cel mai larg, al experţilor în literatură. Dacă voluptatea nu apare, dacă nu adie măcar, ca simplă promisiune, la ce bun să mai citeşti textul criticului?
Cărți,multe cărți.
