O drama la vanatoare

?Pe Adrian Alui Gheorghe l-a saltat decisiv (de nu chiar definitiv) in prima divizie optzecista insusi Nicolae Manolescu. Girul dat in 93, pe baza Intimitatii absentei, a ramas valabil si azi, poetul figurind si in plutonul drastic selectat din lista lui Manolescu de la «Aula» brasoveana. Manolescu il vedea atunci practicind doua tipuri de poezie, cu oscilatii clare intre «jurnalul intim» si «definitia lirica». Oscilatiile erau, fireste, interferente, apoftegma stiind mereu la dreapta notatiei si tinand impreuna firul unei melancolii nutrite atat de tristetea carnii, cat si de tristetea intelectului. Ca la mai toti moldovenii, si la Adrian Alui Gheorghe scriitura se straduieste sa faca din melancolie o vocatie si o voluptate, transformand-o in principiu fast si dezvoltand-o baroc. Ea devine o stare de fond extensibila, contagioasa si progresiva, administrata in cicluri coerente, cu motive dominante transpuse intr-o difractie dramatica. Poetul cunoaste bine economia de ciclu in volumele sale. Venite intr-o succesiune alerta, bat tema in cercuri concentrice, mizand pe micromonografia starii. Stringenta fiecarui volum, construit ca o unitate, se inscrie in congruenta diacroniei, justificand intregul in logica organicitatii.?- Al. Cistelecan