Aceasta noua carte de poezie a lui Viorel Muresan radicalizeaza procesul de esentializare a lirismului sau, caracterizat prin dematerializare si abstractizare, vadind afinitati mai degraba cu modernismul ermetizant (Mallarma, Valery, Ungaretti) investigat de Hugo Friedrich, decat cu autorii ce ilustreaza postmodernismul. In spatiul autohton, familia de spirite cu care se inrudeste poetul optzecist ar include nume precum Ion Barbu, Daniel Turcea, Ion Mircea. Lumina absenta reprezinta o chintesenta a poeziei lui Viorel Muresan si, totodata, cea mai buna carte a sa.