Iata o colectie absolut necesara! Care nu are decat un singur cusur: e, prin forta lucrurilor, incompleta. Cel de al douazecilea poet, deocamdata necunoscut, isi asteapta randul. Sper ca acest premiu sa aiba viata lunga.NICOLAE MANOLESCUPoezia lui Cezar Baltag este una turmentata de intrebari si de idei, obsedata de rosturile lumii si de solitudinea esentiala a omului. O poezie de aspect teleologic, inca vaga si putin convingatoare la inceputuri, dar crescand in acuitate existentiala pe masura descoperirii sau regasirii de sine a poetului insusi. Aceasta regasire incepe sa se produca in cuprinsul Rasfrangerilor din 1966, volum-etalon pentru o generatie si chiar pentru o epoca literara.
Se confunda `rasfrangerea` cu `jocul secund, mai pur` al poeziei? Poate fi considerat Cezar Baltag un poet in filiatia barbiana? `De la Barbu nu se poate porni, este clar` - marturiseste autorul, cu bune argumente. Si adauga: `Dar nici nu se poate face abstractie de el`. Ceea ce inseamna, adaugam noi, tot un mod de a porni. Pentru Baltag nu are insa importanta atat caracterul secund al imaginii, cat asemanarea ei. Rasfrangerea nu produce doar o imagine, ci un al doilea chip. Ea este insa rareori reflectare pura, fiind mai degraba proiectie a unei lumini interioare, lumina capabila sa transfigureze si sa creeze. Asemanarea trebuie, deci, inteleasa nu atat ca apropiere de viata, cat de un principiu al vietii. Nu idealitate pura, prin urmare, nici realitate ca atare, ci o realitate redusa la principiul ei vital.(?)
Intr-o epoca literara in care se vorbeste despre `dezmembrarea lui Orfeu`, cand increderea in puterile cuvantului pare definitiv pierduta, Cezar Baltag se fixeaza in aceasta pozitie relativ singulara, care nu trebuie considerata nici o proba de desuetudine, nici una de indrazneala, ci, pur si simplu, un exemplu de fidelitate fata de sine, fata de propria-i constiinta de creator.MIRCEA MARTIN
Cărți,multe cărți.
