?Poezia Laurei Mara, poezia unui om vulnerabil si condamnat la singuratate, mai ales atunci cand se refugiaza in mijlocul vacarmului din piata publica, este o tehnica de supravietuire si un instrument de disectie in acelasi timp. Osciland polemic intre universul domestic, a carui recuzita se scurge permanent din bucatarie in metafizica si retur, si speranta surda ca denuntul poate mtntui si de singuratate, si de prejudecati, si de moarte, ea pune fata in fata imaginea cruda si reverberatia ei aburita, taietura dura si reflexul ei de lumina, fatalitatea realului si aspiratia surda catre o alta lume, imanenta brutala si visul purificator.? - Pavel Susara
Cărți,multe cărți.
