Ziua de dinainte

?Liviu Georgescu este, probabil, ultimul optzecist care debuteaza editorial (Calauza, 2000). Dupa alte cateva plachete, destul de numeroase, ca si cum poetul ar dori sa recupereze, formula poetica pare a se fixa. Radu G. Teposu l-ar fi atasat neoexpresionistilor din generatia optzeci. Gh. Grigurcu vede in el un suprarealist. Lirismul pletoric trimite la Liviu Ioan Stoiciu, violenta limbajului la Elena Stefoi, vizionarismul, la Mariana Marin. In fond, originalitatea lui Liviu Georgescu consta in puternica lui inclinatie catre eschatologic? - Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romane. 5 secole de literatura ?Volumul Ziua de dinainte reprezinta o cotitura in poezia lui Liviu Georgescu. Acesta este un maximalist atat prin privirea generala aruncata asupra lumii, cat si, mai ales, printr-o acuta sensibilitate morala. In masura in care este prezent in poemele sale, cotidianul e proiectat negresit intr-o ordine cosmica. Intr-un context poetic dominat de luciditate ironica, deriziune si autoderiziune, Liviu Georgescu isi permite sa dezvolte netulburat in fata noastra «viziuni», iluminari increzatoare, pasionate, fie ca ne invita la elevatie spirituala, la «inaltare», fie ca ne face martori ai prabusirii cosmice si ai nimicniciei omenesti. Nu de putine ori, cele doua seturi de imagini intra in compunerea aceluiasi poem. Suntem aici in plina hiperbola a unei asumari generoase.Rareori se pot intalni la un poet din ziua de azi asemenea propagari de energie, atata freamat cosmic si mai cu seama acest patos al cuprinderii totale.? - Mircea Martin ?Liviu Georgescu e acelasi poet de scenarii arhetipale care se stravad acut prin plasa cotidienelor si pe care el le rememoreaza, le developeaza sau le consemneaza cu o imaginatie mereu in clocot sau tulburata de solicitarile simultane, reciproc exasperante, ale angoasei si iluminarii, desfasurari ce merg pe principiul totalitatii, al panoramei integrale; scenariul biografic sare numaidecat in scenariul general al evolutiei si istoria lumii defileaza ca secvente ale propriei deveniri, amestecata indistinct in cosmologic. Identitatea e un palimpsest. Geneza e o poveste, destramarea, o experienta.? - Al. Cistelecan