?Ofelia Prodan a inteles un fapt esential pentru poezia de azi si anume ca, in lipsa unui pretext epic, a unei minimale povesti, revelatia pe care aceasta aspira sa o produca nu mai este posibila. O marturisesc toate textele din actualul volum, dar mai ales «poemele unui carabus batran», transcrise sub forma unor scurte proze al caror curcubeu se adapa cu o trompa din cotidian si cu alta din fantastic. Sectiunile urmatoare, «Savelciuc», «Noul Mesia», «Masa», desi revin la constructia versificata, tot pe poveste se bizuie, tanjind ca prin aceasta sa transmita mesaje miscatoare despre martiraj, sfintenie, ratacire, agonie si disparitie. Da, disparitie, caci Masa (Maya) cea cu stomacul fara fund are toate sansele sa ne fi inghitit deja fara ca noi sa fi bagat inca de seama, adica fara sa fi observat, inainte de-a ajunge la sfarsitul cartii, ca pe fila ei de inceput scria: «In trei zile lumea va fi devorata».? - Ioan Es. Pop
Cărți,multe cărți.
