Această carte a apărut pentru prima oară în 1946 și cuprinde mai multe articole publicate de René Guénon în revistele Le Voile d'Isis și Etudes Traditionnelles între 1932 și al Doilea Război Mondial. Tema abordată este „calea inițiatică” drept țel al existenței umane din punct de vedere tradițional. Așa cum a explicat pe larg și în alte lucrări ale sale – Omul și devenirea sa după Vedanta, Simbolismul crucii, Stările multiple ale ființei – René Guénon folosește conceptul de tradiție pentru a numi „ceea ce este transmis”, ceea ce ajunge la noi printr-un gen de cunoaștere care nu este rațională, ci revelată, și care se referă la Principiul unic, la ceea ce este esențial, la Dumnezeu în ultimă instanță. Pentru ca o ființă să poată fi inițiată, trebuie să îndeplinească mai multe condiții: să aibă o predispoziție naturală care o califică; să se ralieze la o organizație tradițională care are o filiație neîntreruptă; să treacă anumite teste sau încercări; să primească transmisia unei influențe spirituale. Odată primită inițierea, ea nu mai poate fi respinsă: inițiatul nu se poate sustrage din organizația din care face parte dându-și demisia, cum ar face dacă ar fi vorba despre o grupare profană. Influența spirituală pe care a primit-o îl însoțește mereu de acum înainte, fiind că o „a doua naștere”. Prin analiză clară și pertinentă, autorul oferă o imagine justă a ceea ce înseamnă în mod tradițional o inițiere, ajutându-ne să o distingem de tentativele de imitație periculoase care deja începuseră să invadeze domeniul spiritualității în timpul vieții lui Guénon, și în zilele noastre cu atât mai mult. * „[…] ezoterismul este, cu adevărat, în raport cu exoterismul religios, ceea ce este spiritul în raport cu corpul, așa încât, dacă o religie a pierdut orice punct de contact cu ezoterismul, nu mai rămâne decât «litera moartă» și formalism neînțeles, căci ceea ce îi dădea viață era comunicarea efectivă cu centrul spiritual al lumii, care nu poate fi stabilită și menținută conștient decât prin ezoterism și prin prezența unei organizații inițiatice veritabile și regulare.” „[…] eficacitatea riturilor este în întregime independentă de ceea ce valorează în el însuși individul care îndeplinește ritul; aici contează exclusiv funcția, și nu individul ca atare; cu alte cuvinte, condiția necesară și suficientă este ca acesta să fi primit în mod corect puterea de a îndeplini un asemenea rit; n-are nicio importanță dacă nu-i înțelege cu adevărat semnificația și chiar dacă nu crede în eficacitatea lui, acest fapt neputând împiedica ritul să fie valabil dacă toate regulile prescrise au fost respectate cum trebuie.” René Guénon
Cărți,multe cărți.
