Călăuzită de pasiunea ei pentru Paris și de dorința de a oferi cititorilor informații riguros documentate, Mary McAuliffe ne spune una dintre cele mai frumoase povești ale îndrăgitei capitale a Franței. Dumas (tatăl și fiul), Hugo, Zola, Nadar, Manet, Monet sunt doar câteva dintre numele care s-au desăvârșit odată cu Parisul lui Napoleon al III-lea. La fel cum, sub strictețea lui Georges Haussmann, capitala franceză este demolată doar pentru ca ruinele sale să fie reinventate într-un oraș superb al arhitecturii, al artei, al literaturii și al iubirii. Inerent, unii artiști au fost direct afectați de transformările prin care a trecut urbea. Dispărând vechea lume care le-a inspirat creația, ei au fost revoltați până la paroxism și l-au considerat pe împăratul Napoleon al III-lea marele vinovat al tuturor neajunsurilor zilei. Se spune despre Paris că te cucerește cu adevărat numai după ce îl vizitezi. Însă în această carte, orașul luminilor este surprins în momentele devenirii sale, iar modul în care Mary McAuliffe îl descrie, acest punct de convergență a grandorii napoleoniene, a exigenței lui Haussmann, a artei în cele mai pure forme ale sale, a imaginii femeilor scăldate în lumina marilor bulevarde, aduce magnifica metropolă și în sufletul celor care nu l-au vizitat niciodată. De aceea, chiar de la primele pagini, autoarea sădește în sufletul cititorului o sămânță de nostalgie, un paradox al dorului de ceva netrăit, demult apus.
Cărți,multe cărți.
