Ma exaspereaza!

Copilul e agitat, îndărătnic, mofturos la masă și își iese ușor din fire – acasă, dar și față de colegii de clasă. Rețeta-standard spune: Trebuie să-i puneți limite! Și dacă, de fapt, există și alte motive care n-au legătură cu tehnicile bazate pe control și pe "consecințe"? Impulsivitatea și bombănitul, de exemplu, pot fi provocate și de o proastă reglare a nivelului glicemiei, la fel cum enurezisul s-ar putea trage și dintr-o întârziere a dezvoltării controlului sfincterian de la nivelul creierului limbic, arată Isabelle Filliozat. A ignora ritmul de dezvoltare a copilului devine o sursă pentru numeroase conflicte, crize și pedepse inutile. Căci, dacă nu știi ce se petrece în mintea și în corpul copilului tău, n-ai cum să găsești calea de mijloc între "prea mult" și "prea puțin" control parental. Plecând de la datele oferite de neuroștiințe, dar și de la principiile parentingului pozitiv, autoarea propune cele mai eficace metode de a-l ajuta pe copil să capete autonomia, încrederea de sine și abilitățile sociale de care are nevoie între 6 și 11 ani. Isabelle Filliozat, psihoterapeută, este directoarea Școlii de Inteligențe Relaționale și Emoționale din Aix-en-Provence, dedicată parentajului și dezvoltării personale. De aceeași autoare, la Editura Trei au mai apărut: Le-am încercat pe toate! Plânsete, încăpățânare și crize de furie (perioada 1-5 ani) și Te detest, te iubesc. Cum reparăm relația cu părinții noștri. Anouk Dubois este ilustratoare și formatoare în parenting. "Am scris aceste pagini pentru că lucrurile s-au schimbat de când eram copii, iar noi, ca părinți, trebuie să fim în măsură să alegem modul în care să acționăm și să nu ne lăsăm influențați de istoricul personal. Această carte încearcă să ne ajute să înțelegem ce se petrece în capul copiilor noștri, să găsim soluțiile potrivite pentru a reacționa la comportamentul lor și să știm cum să dăm curs nevoilor lor. Raportarea empatică față de copil, o soluție a parentajului pozitiv, ne ajută să fim mai fericiți în viața de familie. Nu uitați, timpul trece foarte repede…" - Isabelle Filliozat "Emoțiile provocate de pedepse stimulează circuitul cerebral al stresului și îl împiedică pe copil să se gândească la ceea ce a făcut. Memoria funcționează, dar copilul va reține stresul, teama, furia pe care i le-a provocat pedeapsa, și nu motivul pentru care a fost pedepsit. Pedepsele îl învață pe copil să-i fie teamă, nu și să își asume responsabilitatea faptelor sale și autodisciplina. Pedepsele îl împiedică pe copil să devină conștient de consecințele faptelor sale, deturnându-i atenția spre sentimente negative față de părinte: se simte nedreptățit, e furios pe el, se teme de el". - Isabelle Filliozat CUPRINS Cuvânt‑înainte Isabelle Filliozat Anouk Dubois Mod de întrebuinţare I. E sămânţă bună • Face o criză • E agresiv • Cum să‑l facem să‑şi schimbe comportamentul? • Se înfurie din nimica toată • Vrea să atragă atenţia • Refuză contactul fizic • Du‑te în camera ta! • Tot timpul vrea încă ceva • Tot timpul cere ceva • Stă tot timpul lipit de mine • Vrea s‑o sun când e în tabără • Cei mici nu povestesc niciodată nimic • Schimbă lucrurile • Vrea să câştige tot timpul • Mă foloseşte drept ţintă • Nu se mai saturăsă ne jucăm împreună • Râdem şi ne prefacem că ne batem • Hârjoneala se termină întotdeauna cu lacrimi? II. Acceptaţi‑le emoţiile • „Mi s‑a furat guma" şi alte mici necazuri • Plânge • Deşi totul a trecut, încă mai tremură! • E furioasă • Îi e frică de câini • Acum e calmă şi drăguţă, în clipa următoare face o criză III. De la 6 la 7 ani. Imaginaţia • Spune nişte poveşti „de adormit copiii" • Mă minte • Nu vrea nici măcar să guste IV. 7 ani. Vârsta raţiunii • Refuză să se îmbrace singur • Copiii nu fac nimic acasă • Face pipi în pat • Nu suportă etichetele de la haine • Vrea să mănânce tot timpul acelaşi lucru şi e dificil la masă doar când e cu mama lui • Mestecă bucata de carne, dar nu reuşeşte s‑o înghită • Fiica mea vrea să poarte sutien V. 8 ani. Vârsta regulilor şi a proiectelor • Aleargă în toate părţile şi ce nu face • Îşi minte prietenii • Fetiţa mea face doar ce nu are voie! • Copiii detestă limitele, dar adoră regulile! • Se poartă de parcă nici nu aude • Fetiţa mea nu respectă regulile • E insuportabil • Ar merita o pedeapsă • Fiica mea e neîndemânatică • Nu face nimic decât dacă‑i promit ceva • Nu sunt mulţumiţi niciodată, de fiecare dată vor ceva în plus VI. 9 ani. Dreptate şi perfecţiune • După câteva săptămâni, lasă totul baltă… • Nu stă locului o clipă, nu reuşeşte să se concentreze • Copilul meu are ticuri • Copilul meu suferă de tulburare obsesiv‑compulsivă (TOC) VII. 10 ani. Încrederea • Nu pot să am încredere în el! • Felicitările sunt tot recompense • Sunt mulţumit când învaţă bine VIII. 11 ani. Premisele adolescenţei • Nu poţi face nimic cu el! • Îşi aruncă lucrurile peste tot • E online şi joacă numai jocuri video violente promit ceva • Nu sunt mulţumiţi niciodată, de fiecare dată vor ceva în plus IX. Ce se petrece în mintea noastră, ca părinţi? • Mă enervez şi ţip • Copiii noştri ne imită • Mă scoate din sărite! • De unde atâta agresivitate? • Important este să rămânem adulţi în orice situaţie • Cum rezolvăm problema Concluzie Anexă: Informaţii şi resurse suplimentare 1. Ataşamentul 2. Principalii factori de stres 3. Cum îl ajutăm să‑şi rezolve problemele 5. Incidenţa alimentaţiei asupra hiperactivităţii şi deficitului de atenţie 6. Să hrănim creierul copilului 7. Exerciţii fizice pentru stimularea dezvoltării creierului 8. Neajunsurile pedepselor 9. Câteva tehnici ca să ne păstrăm 10. Cum să rezolvăm o problemă în opt etape • Bibliografie • Articole şi resurse pe internet • Mulţumiri