Will Self s-a născut în 1961. A debutat în 1991 cu volumul de proză scurtă The Quantity Theory of Insanity, salutat la momentul apariţiei de scriitori ca Doris Lessing, Salman Rushdie sau Martin Amis. În 1992 i-a apărut primul roman, Cucul și pupăza. A continuat să publice romane (printre care Cum văd eu distracţia, Măreţele maimuţe sau Cartea lui Dave) și culegeri de povestiri. De două ori (pentru Dorian, an Imitation, din 2002, și Umbrella, din 2012) a fost nominalizat la Man Booker Prize. Pe lângă activitatea literară, scrie editoriale pentru publicaţii ca The Guardian, The New York Times sau New Statesman și participă frecvent la emisiuni de televiziune. Apărut în traducerea magistrală a lui Petru Iamandi, Umbrela de Will Self nu este deloc o lectură facilă, dar este o carte uimitoare din punct de vedere stilistic: multiplicarea perspectivelor, interesul pentru teorii legate de arhitectură, artă și memorie și obsesia timpului, care străbate ca un fir roșu întreaga naraţiune, fac din Umbrela un roman modernist de tip old-school. Izolată de lume, aflată într-o stare de semiconștienţă după ce s-a îmbolnăvit de Encephalitis lethargica, Audrey Death a zăcut într-un spital de boli mintale aproape o jumătate de secol până când ajunge acolo psihiatrul Zack Busner, care îi redă cunoștinţa. Asistăm la periplul spectaculos al lui Audrey pe străzile Londrei din memoria ei, la fragmentele din viaţa ei cu un iubit cu convingeri socialiste și cu implicarea ei în mișcarea sufragetelor, în același timp în care Dr. Zack încearcă s-o readucă la viaţă printr-un tratament experimental foarte puternic. Cercetările medicului îl conduc spre revelaţii șocante și tragice care se vor întoarce să-l obsedeze după multe decenii.
Cărți,multe cărți.
