Civilizația occidentală a ajuns la apogeul ei? Partizanii entuziaști ai științei ar spune că da, cei care judecă lumea dintr-o perspectivă spirituală ar spune că dimpotrivă. În 1924, când René Guénon publica această carte, ororile Primului Război Mondial zdruncinau deja încrederea oamenilor în ceea ce numiseră până atunci „civilizație” și „progres”. În analiza sa, Guénon urmărește evitarea conflictului dintre civilizații, prezentând bogățiile tradiționale ale Orientului în față unui Occident preocupat de progresul științelor în detrimentul propriei moșteniri spirituale. Putem împărți aproximativ lucrările lui René Guénon în două categorii principale: pe de o parte, prezentarea pur metafizică – așa cum o descoperim în Stările multiple ale ființei sau Simbolismul Crucii – și, pe de altă parte, critica lumii moderne, ca în Orient și Occident, Criza lumii moderne, Domnia cantității și semnele vremurilor etc. Așa cum s-a spus pe bună dreptate, acest metafizician construiește o punte între lumi, aducând pacea între popoarele care se dușmăneau pentru că nu se cunoșteau. La un secol de când a fost scrisă această carte, mesajul ei este încă actual și, mai mult decât atât, ne oferă un punct de vedere prin care putem înțelege mai bine sensul profund al evenimentelor pe care le trăim azi.
Cărți,multe cărți.
