Secole de tragedii și violențe în stil rusesc, până în epoca lui Vladmir Putin Tabloul construit de Michael Kerrigan înfățișează o istorie întunecată, marcată de tragedii, viclenii și brutalități săvârșite în numele puterii. Volumul se bucură de un format grafic de excepție, întrunind și calitățile unui album de colecție, datorită celor 180 de fotografii, picturi și ilustrații color care însoțesc textul. Autorul pune sub lupă evoluția rușilor, de la comunitățile care au pătruns în Balcani în secolul al VI-lea până la Federația Rusă de astăzi. Începând din secolul al VI-lea, slavii au colonizat o zonă întinsă din estul Europei, organizându-se în comunități sătești situate între Marea Baltică și Balcani. Își împărțeau existența între vânătoare, pescuit și agricultură, fiind în esență pașnici și total nepregătiți pentru a face față valulul de invadatori vikingi. Pe la 862, slavii din nord-vestul Rusiei i-au cerut războinicului rus Rurik să fie noul lor cneaz. Adepții săi au pornit către sud, pentru a-și stabili, în cele din urmă, o nouă bază la Kiev. Rusia Kieveană este denumirea cu care această unitate statală protorusească a intrat în istorie. Treptat, Kievul și-a sporit puterea, extinzându-și influența asupra unor vaste regiuni ale Rusiei de mai târziu. Așa a luat naștere un neam despre care cronicarii au consemnat că „oricine îl știe ca fiind ticălos și crud și nu arată milă nimănui, indiferent de vârstă sau de rang“. Nu se poate spune că istoria Rusiei a fost lipsită de realizări, victorii sau personalități mărețe. De asemenea, comentariile occidentale asupra acesteia trebuie privite cu scepticism în multe privințe. Dar Michael Kerrigan își păstrează obiectivitatea și își construiește argumentația pe baza documentelor istorice. Totodată, ajunge la concluzia că nici cea mai echilibrată perspectivă nu ar putea ignora violențele și turbulențele, cruzimea și suferința care au marcat istoria Rusiei. Viziunea celor care au ocupat cele mai înalte funcții în stat și lipsa unei clase de mijloc bine conturate au fost două piedici majore în evoluția poporului rus. Uneori ca răspuns la ostilitatea lumii capitaliste, alteori din pur dispreț față de dreapta măsură și adevăr, oficialii sovietici au prezentat propaganda oficială drept sursă sigură de informare. De la figura tiranică a lui Ivan cel Groaznic la Petru cel Mare și Ecaterina cea Mare, monarhia absolută a persistat în excese și a prosperat prin exploatarea maselor. Dincolo de splendoarea imperială, se ascund violența, moartea și întunericul. Oamenii de rând au cunoscut opresiunea și au fost condamnați la servitudine fără limite atât sub țari, cât și sub oficialii comuniști. Autorul pătrunde și în hățișul Rusiei contemporane, care oscilează între statutul privilegiat în politica mondială și poziția profund amenințătoare, de-a dreptul necruțătoare. Kerrigan analizează previziunile diferite privind obiectivele lui Putin: „Unii sugerează că președintele rus și-a propus să reconstruiască Rusia imperială ca un stat autoritar, cvasisovietic, care nu se va lăsa până când nu va deveni puterea dominantă în Europa și dincolo de aceasta. Pentru alții, Putin, cu atitudinea lui belicoasă și agresivă, este doar personajul negativ dintr-o pantomimă, născocit de elitele occidentale”. Rezultatul: o poveste fascinantă, redată cu luciditate și precizie, despre statul asupra căruia planează cele mai multe curiozități, acuzații și întrebări fără răspuns în momentul de față.
Cărți,multe cărți.
