Terapia destinului

„În volumul anterior și îngemănat cu acesta, Viață și semn, avansam o promisiune și un avertisment: nimeni nu moare de moarte bună, ci de cumul de erori. Omul este făcut pentru realizare și longevitate. El este „programat" natural pentru o viață de peste 100 de ani; capacitatea celulelor de a se multiplica s-ar epuiza spre 120 de ani! Dar omul ratează aceste premise cantitative și calitative ale ființei. El trăiește puțin, adică sub programul său natural; el nu știe să-și dezvăluie calitățile de excepție. Însumarea erorilor mici și mari, de fiecare zi, scurtează viața și o întunecă. Pentru mulți, viața este un cumul de erori. Erori neștiute, abateri imperceptibile de la legea naturală sau de la legea revelată, contrarieri ale dreptei naturi. Erori în aparență banale, cum ar fi eroarea de a fi mâhnit, care este o agresiune împotrivă ta însuți și care îți înjumătățește puterile. Sau conflictele cu sine, cu seamănul, cu spațiul, cu sacrul – și toate ne strică viața. Prin cumul, erorile fac o cifră mare și omul moare înainte de vreme sau decade înainte de a muri. Dar există și inversul acestei situații.   Există și cumul de soartă bună. Omul este în stare să adune nu doar greșeli, ci și noroc (termen folcloric, parțial sinonim cu „har"). Oare ar putea fi controlat procesul acumulării de soartă bună? întrebam în Viață și semn. În cartea de față adaugăm noi răspunsuri și sugestii la îndreptarea vieții. Cum să dizolvi negativitatea din soartă, acumulată în nelimitarea existenței tale. Cum să restaurezi firea ta genuină. Spunem: Norocul are forma minții. Dar mintea ce formă are? Ea are forma chipurilor pe care le evocăm. Operațiunea cu chipuri ne menține în mecanica gândirii. Numele divine, concentrarea, isihia – sunt forme bune, prin ele se face trecerea de la grosier la subtil, de la eroare la șansă. Recunoștința este o formă care te înrudește cu zeii. Dacă dai minții forme bune, ritmic și stăruitor, atragi circumstanțe favorabile ție. Pe aceasta se sprijină știința bunei sorți.   Cartea de față are un aspect practic, ea propune o lucrare cu sine. Am împărțit-o în trei părti: Inițierea, Asceza, Realizarea. Sunt chiar etapele lucrului cu sine. Lucrul începe prin scoaterea minții din mecanica ei zilnică, extinzând spontan puterea sa. Asceza, în grecește, înseamnă practică. Noi traducem prin „practica bunei sorți". Realizarea survine fie după o zi, fie după o viață. Cartea aceasta nu-i un manual. Ea jalonează doar drumul. Este multă oralitate: însemnări de practică. Multe din capitolele cărții au rezultat din practică, în timpul îndrumării Grupului de Optimizare umană. De mai bine de zece ani, funcționează un astfel de grup și sute de persoane au frecventat, asiduu sau episodic, programul său în București, prin întâlniri periodice, prin stagii și microstagii. Primele dezbateri despre destin și optimizare le-am susținut la Sibiu, din 1985. Au urmat la Cluj, Timișoara, Iași. Din 1990, ele au coerență și regularitate.   Se poate spune că în acești ani e timpul unei deșteptări sapiențiale. Cu ani în urmă, în 1980, semnalam un aspect al civilizației actuale: „deșteptarea filologică". Adică extensia textului la toate nivelurile vieții, de la talpă până la vârful piramidei; acapararea textului de către puterea politică pentru legitimizarea autorității uzurpante. Apoi, la final de mileniu, observăm că suntem în plin proces al „deșteptării sapiențiale": extinderea interesului pentru armonizarea ființei și buna folosire a vieții. Aceste suite de însemnări, spuneam, se nasc din ceea ce am numit conferințe-atelier, sau seminarii-atelier. Exercițiul este nelipsit, iar cuvintele nu sunt teorii, ci parte dintr-o experiență. Nu sunt prelegeri filosofice, ci însoțesc o lucrare.   Terapia destinului începe cu analiza destinului. Așadar, buna parte a volumului oferă repere pentru o analiză. Am sistematizat trei categorii de factori care determină „alegerile" în destin. a) Factori de dinaintea nașterii noastre: ereditari, genetici, cauzali – un palier impresionant, greu de controlat, dar determinant, cu mari răsfrângeri asupra destinului personal. b) Factori din timpul primei copilării, din perioada identificării orale, anale și genitale, conflicte a căror cheie s-a pierdut; palier accesibil și vindecabil. c) Factori actuali: partea văzută, reperabilă, deci mai lesne controlabilă, a aisbergului sorții. Pentru demersul nostru, folosim două noțiuni: „Terapia destinului" și „Cumul de soartă bună". Ele sunt parțial sinonime, dar au și câteva note distincte. Prima noțiune, terapia destinului, presupune o acțiune sistematică, având repere precise, reguli, program, exerciții. Terapia destinului este o disciplină și o căutare sistematică, specializată, îndrumată, desprinsă de cotidian, practicată într-un cadru anume. „Cumul de soartă bună" implică un autocontrol și o practică a binelui nedesprinse de cotidian, ci în lume. Păstrând toate angajările tale familiale, profesionale, sociale. Dar adoptând o atitudine mentală nouă, îmbunătățind imaginea de sine, consolidând gândirea pozitivă. Asta începe cu interiorizarea legii revelate; și instinctele nu mai au izbucniri stihiale, dreapta natură nu mai e contrariată. Deși practicat în lume, cumulul de soartă bună presupune disciplină, legătură cu un îndrumător și cu o ambiantă, care să prevină tendința căzătoare a firii. Nicio sporire nu se face fară ascultare și făgăduință. Astăzi vedem sporind categoria căutătorilor de înțelepciune, practicieni ai armoniei. Cartea aceasta le este dedicată.” - Vasile Andru